de Emil Brumaru
Afară plouă laic și-aș vrea să fii aici,
Să tac, să taci, tăcerea la fleacuri mici să-mbie,
Să lâncezim pe paturi ca doua mari pisici
După ce-au lins smântâna (slup-slup) din farfurie.
Ți-aș spune-ncet: Dă-mi mâna... și poate că mi-ai da-o
Cu sufletu-n ruină ca-n vechi foiletoane
În care-n moi fotolii leșină dulci cucoane
Vărsând pe sâni ceșcuțe de lapte cu cacao.
Ți-aș da deoparte părul cu gura de pe gât,
Cu gura ți-aș desface nasturii mici de bluză
Și ți-aș șopti-n urechea ta fleață și confuza:
„Afară plouă laic și-s trist și mi-i urât... ”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu