Am revazut filmul Eternal sunshine of a spotless mind si m-a uimit finalul pentru ca nu mi-l mai aduceam aminte. Si in ciuda dramei, finalul are o fărâmă de optimist: o noua șansă....
http://www.youtube.com/watch?v=gkH3LpvOo0U
mi-a placut un comentariu:
Cuando nos sentimos mal despues de una triste despedida quisieramos olvidar todo lo que vivimos junto a esta persona, pero la vida y esta peli nos enseña que la vida se hace de todos estos recuerdos y llegar al final sin ellos seria como no haber vivido.

Poezie infantila

Cerul e verde
Luna e mov

Sunt un canar în bătaia gândurilor.

Fotograful

Bienala

Bienala de Arhitectura a fost unul din motivele pentru care am mers la Veneția. Cum era de așteptat, unele pavilioane au fost mai interesante ca altele.
Prezentarile au fost dintre cele mai diverse si le-aș putea incadra în trei categorii. In prima categorie ar intra metodele clasice: proiecte (de prezentare, uneori si tehnice), machete, ilustrarea unor concepte de arhitectura prin folosirea acestora. În a doua categorie și de cele mai multe ori combinat cu primul mod de expunere se încadrează tehnologia: proiecții, filme, display-uri interactive, filme 3d.

Olanda si U.S.A.

Ultima categorie și cu un puternic impact asupra privitorului a fost la limita dintre arhitectura și arta moderna datorita neconvenționalului. S-au folosit moduri de expunere care generează un happening continuu, instalații în spații, arhitectura care ea in sine devine exponat si un eveniment.

Canada si Egipt

În ultima imagine este pavilionul Romaniei.

J.C. - Veneția I

Jurnal de calatorie - Veneția

Veneția.....
...... are o personalitate puternică: te duce pe unde vrea ea sa mergi. Daca tu știi ca trebuie sa faci la dreapta, ea nu-ti ofera posibilitatea asta. Are traseele ei....
..... este labirintica. Un amalgam de straduțe înguste pe unde nu pot circula decât doi pietoni. De fapt, m-a mirat foarte mult cât e de inchisa zona centrala. Deși treceam peste apă, toata viața e concentrata spre interior, spre aceste alei. În aceasta zona admiri apa de pe un pod, un canal îngust intre doua clădiri, deajuns cât să se strecoare doua gondole una pe langă alta.
In timpul zilei aceste straduțe sunt destul de dinamice: multi turisti mergând in fiecare sens, magazine cu vitrine amenajate si viu colorate, dar seara.... totul se inchide, se trag obloanele, aleile devin pustii... si ai un sentiment al unei Veneții din alte timpuri, nesigura, usor sinistra, nu poti să nu te gandesti la cate mișmașuri s-au intâmplat pe aici.
...... este surprinzatoare. După ce mergi si mergi pe tot felul de alei, dintr-o data se deschide, nu foarte mult, doar cat să te lase să admiri o fațadă de biserică înghesuită între locuințe, o clădire mai deosebită sau un ponton la apa, o zona numai buna pentru gondolieri. E doar o gură de aer, cât să te faca să mergi mai departe, tot ca să descoperi.
...... este romantică. Chiar si pentru cei care nu sunt. Asta este atmosfera. Încărcata de un șarm aparte.
...... este deschisa spre apă. Depărtați-vă de zona centrala, care este concentrata spre interior (datorită comerțului)... Urmeaza zona locuintelor: aleile se largesc, apar trotuarele de o parte sau de ambele parti ale canalelor. Atmosfera este mai relaxata, dar la fel de vioaie. Pe canalele mai largi circula in voie diverse ambarcatiuni....
Aici a fost un usor oftat, așa .... pentru momente când iți aduci aminte de lucruri frumoase. Mai trebuie mers la Veneția.....

Venetiaaaa, venim!!!

De vreo 2-3 ani bâzâi că vreau să merg la Veneția, iar anu ăsta se pare că e cel câștigator. Așa că după aproape 2 saptamâni de căutat pe net și batut la cap personajul principal (că doar nu o să merg la Veneția singură), am stabilit unde o sa stăm.....am rezervat bilete de avion online (hihi, practici moderne) și.... de acum astept sa treacă timpul. Sunt convinsă că între timp o să bat la cap toți cunoscuții cu plecarea asta, că prea o aștept de mult.
În concluzie: Venețiaaaaaa, veniiiiim!!!

Noapte liniștită

Voi transcrie câteva pasaje dintr-o povestire scrisă de Dino Buzzati care descrie o noapte liniștită într-o gradină la ţară:

„Era unsprezece și zece. Prins de o tulpină, un pui de cosaș se odihnea, fericit, tânărul lui abdomen verde palpita cu grație în ritmul respirației. Ghearele păianjenului de pământ i se infipseră cu furie în torace sfâșiindu-l. (...) Dar totul, în grădină, era divină pace și poezie. (...)

De sus căzu fulgerător ceva emorm și moale. Broasca râioasă simți o fatală zvârcolire în spinare, încercă să se întoarcă. Dar se și înălță în ghearele unei bătrâne cucuvele. Dar dacă priveai, nu se vedea nimic. Totul, în grădină, era poezie și pace divină. (...)

Aceasta kermesse a morții începuse la căderea serii. Și avea sa continue până în zori. Pretutindeni masacru, ucidere, supliciu. Scalpeluri care desfundau cranii, harpoane care retezau picioare, scoteau solzi și înfundau viscere, clești care smulgeau carapace, stilete care străpungeau, dinți care tocau, ace care inoculau otrăvuri și anestezice, fire care capturau, sucuri erozive care lichefiau sclavii încă vii. De la cei mai mici locuitori cuibăriți prin pătura de mușchi, rotifere, tardigrade, amibe, tecamibe, până la larve, păianjeni, cărăbuși, miriapode și tot așa, mai sus, până la șopârle, scorpioni, broștele râioase, cârtițe, bufnițe, nenumărata armată a ucigașilor la drumul mare se dezlănțuia în măcel, masacrând, torturând, sfâșiind, spintecând, devorând. Ca și cum, într-un mare oraș, în fiecare noapte, zeci de mii de ucigași însetați de sânge și înarmați până în dinți ar ieși din vizuinile lor, ar pătrunde în case si ar gâtui lumea în somn. (...)

Maria se agită în pat, rostind vorbe fără legătură și înțeles. Apoi deschise ochii mari, speriată:

- Carlo, de-ai ști ce vis cumplit am avut, am visat că aici afară era omorât cineva. (...)

El clatină din cap şi zâmbeşte. Se ridică, deschide geamurile şi priveşte.

Lumea zace într-o linişte nemărginită, inundată de lumina lunii. Acelaşi sentiment de vrajă, aceeaşi tainică nelinişte.

- Dormi liniştită, draga mea, nu e nici ţipenie, n-am văzut niciodată atâta pace. "

Dialog